O jumătate de secol împreună

Pe 5 septembrie 2013 mă aflam cu bicicleta în tren şi ascultam la căşti melodia de mai sus, iar câmpurile scăldate în soarele dimineţii lunecau înapoia mea în tonul tânguitor al melodiei. Între mine şi mireasma şi viaţa câmpurilor, nu pentru multă vreme, se afla geamul trenului. Mergeam spre Comarnic.

La un moment dat, în tren au urcat două persoane în vârstă, bărbat şi femeie. După toate aparenţele, soţ şi soţie. Mi-au atras atenţia prin atitudinea lor demnă şi prin înţelegerea evidentă ce domnea între ei. Erau îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, haine care au văzut destule la viaţa lor, dar evident alese cu foarte mult bun gust. Un "cuplu" pe care îl îndrăgeşti de la prima vedere. Domoli la mers, cumpătați la vorbă, veseli, cu faţa senină, vorbindu-şi cu drag.

Când a trecut controloarea şi le-a tăiat bilet, a şezut oleacă de vorbă cu ei. Am auzit-o spunându-le că deja i-au devenit dragi. Au râs o vreme împreună, iar la un moment dat, am auzit-o pe femeia în vârstă făcând aluzie la cei 52 de ani de când sunt împreună...
La plecare, controloarea le-a spus că se bucură că i-a cunoscut şi le-a mulţumit, iar la întoarcere, când se ocupa tot cu controlatul, le-a cerut voie să-i sărute pe amândoi.

...
52 de ani!
Atâţia ani împreună şi totuşi să se privească cu atâta drag, să se înţeleagă atât de bine, să nu se fi săturat unii de alţii!
Oamenii ăştia cu siguranţă deţin un secret, care majorităţii ne scapă.
Cel puţin mie sigur îmi scapă.