"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

miercuri, 13 februarie 2013

The Life of Pi (tardiv)




Am mai spus-o si-o repet: "The Life of Pi" e filmul care mi-a placut cel mai mult, din ultimii vreo 3 ani si pe care chiar il recomand, fara retineri.

Are de toate, insa cu masura si fara a exagera. Are si un strop de fantezie, dar fara sa depaseasca sfera posibilului, adica fara sa-l transforme intr-un basm. Si e foarte inteligent si profund, fara kitsch-uri si fara faze deja fumate (dar cu care mergi la sigur, pe segmentul consumatorului fara pretentii). Iar finalul e atipic pentru Hollywood - pastreaza caracteristicile lumii reale, fara niciun rabat de la normalitate, chiar daca, probabil, asta ar fi "cucerit" mai mult publicul.
E un film cu imagini spectaculoase, pe care il recomand in varianta 3D. Un film care, ca mesaj si punere in scena, trimite in derizoriu banala poveste din Avatar (desi nu cred ca sunt din aceeasi categorie).
Un film fara inghesuaiala de la The Hobbit, dar de la care pleci cu ceva!

Si e tare fain sa vezi filme 3D. 
La acest film, de exemplu, mi-a intrat odata o pasare de mici dimensiuni in ochi, mi-a trecut pe la ureche un peste zburator de m-a facut aproape sa sar pe scaunul vecin, iar pacatosul ala de trigu m-a facut de cateva ori aproape sa indoi manerul de la scaun. Odata era cat pe ce sa dau din maini sa ma apar de ghearele lui.

Si am oftat din adancul sufletului, plin de griji, atunci cand, dupa toate cate se intamplasera, in departare am vazut norii cumulonimbus cum veneau, cu furtuna cu tot... intr-atat de mult a reusit sa ma prinda filmul.
Repet: IL RECOMAND!

Eu am vazut filmul pe 26 decembrie 2012, dar inca mai ruleaza in cinematografele din capitala, 3D.

2 comentarii:

Claudia spunea...

Eu inca citesc cartea, mai am vreo 10 pagini. Filmul dupa. Recomand si cartea, are multe pasaje profunde si mai mult ca sigur nu pot fi redate in film asa cum o face scriitorul. La capitolul imagini, inca din carte esti cucerit de feeria unei lumi care mi-a amintit cumva de delta, dar nu in sensul ca s-ar asemana ci in acela ca altfel vezi lucrurile dintr-o barca cu vasle decat din viteza unui vapor...

Claudiu Crăciun spunea...

Numa' sa-l vezi 3D. Chiar are o imagine foarte frumoasa, filmul.

Cartea n-am citit-o, am inteles insa, de la cei care au citit-o, ca filmul urmareste destul de bine firul epic si ca doar o singura scena lipseste, probabil considerata prea "dura" in economia filmului.

Dupa ce vezi si filmul, astept o opinie despre cum ti s-a parut, comparativ cu cartea. Stiu persoane care au vazut filmul si care au zis ca e atat de bun, incat cartea chiar nu aduce prea multe in plus.