"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

luni, 10 septembrie 2012

Viata inseamna Azi, inseamna Acum



"Trecutul poate fi șters cu buretele. Regretul, tăgada ori uitarea o pot face oricând. Dar din fața viitorului nu te poți sustrage." Așa spunea Oscar Wilde.  

Timpul șterge tot, de fapt. Odată ce o întâmplare, un gest, viața unei ființe sau orice altceva s-au încheiat, ele nu mai există faptic, ci doar în amintirea celor care le-au fost martori, ori ca semn lăsat în urmă. Un cutremur ține maxim două minute, dar poate lăsa urme vizibile timp de milenii. La fel și viața unui om.  

Ceea ce a fost, fost rămâne, ceea ce va fi vom vedea, însă ceea ce este acum contează cel mai mult. A trăi înseamnă prezent, nu ceea ce a fost sau ce va fi.  

Timpul șterge tot, dar asta nu înseamnă că "vindecă rănile" fără a lăsa urme, cicatrici. Mă refer strict la întâmplare, nu la urmări.  
Să luăm un exemplu: dacă mă îmbolnăvesc de vărsat de vânt, odată ce boala se va sfârși, ea nu mai există. Timpul nu stă pe loc, așa că vărsatul de vânt la un moment dat se încheie. Asta însă nu înseamnă că nu vor fi urmări (de exemplu semne, care, într-un fel sau altul, îți vor influența restul vieții tale). Timpul nu va putea face ca boala respectivă să nu fi fost, ci doar ca ea să se încheie la un moment dat. S-o "șteargă". Dar dacă rămân cicatrici, asta nu înseamnă că restul viitorului, odată devenit prezent și înainte de a se preface în trecut, ar trebui trăit cu regretul semnelor lăsate de boală. 

Prezentul e o variabila. Azi la ora 11 e prezent, la fel și la 12, precum și la ora 13, după cum înaintează minutarul ceasului. Dar la ora 12 putem acționa astfel încât o influență a trecutului de la ora 11 să nu mai acționeze și asupra prezentului de la ora 13. 
Dacă ai greșit ceva în trecut și acum realizezi, prezentul îți oferă șansa să îndrepți efectul greșelilor din trecut, sau să le diminuezi. 

Viitorul inevitabil va deveni prezent, iar prezentul în fiecare clipă se transformă în trecut. Deci, tot ceea ce contează, e ceea ce faci acum (nu ce crezi că ai putea face - un prezent netrăit, sau ceea ce deja ai făcut - un prezent trăit deja, deci consumat). 

Tot ce vreau eu să spun cu toată logoreea asta determinată de cuvintele lui Wilde e că odată ce un om a murit, mort rămâne, iar timpul nu face decât să ne șteargă de pe suprafața pământului, prin faptul că ne dă un număr limitat de ani, care curg constant, fără oprire. Odată ce-ai murit, mort rămâi și astfel timpul vieții tale, prin trecerea lui, te-a șters de pe pământ (sau te-a transformat în altceva). 
Si că de fapt din fața prezentului nu ne putem sustrage. Din fața viitorului o putem face, folosind ușa morții. 

Știu deja că nu te poți bucura decât de o singură zi odată și că asta e întotdeauna ziua în care ești. Va fi azi toată ziua până în noapte și mâine va fi azi din nou.  Ăsta e lucrul cel mai important pe care l-am învățat până acum. 

Niciun comentariu: