"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

marți, 9 august 2011

Mărturisire

Venisem hotărât să aştern pe hârtia virtuală câteva cuvinte, însă nu le mai găsesc tocmai pe acelea...


"Trecutul poate fi şters cu buretele. Regretul, tăgada ori uitarea o pot face oricând. Dar din faţa viitorului nu te poţi sustrage." Aşa spunea Oscar Wilde.
Timpul şterge tot, de fapt. Odată ce o întâmplare, un gest, viata unei fiinte sau orice altceva s-au încheiat, ele nu mai există faptic, ci doar în amintirea celor care le-au fost martori, ori ca semn lăsat în urmă. Un cutremur ţine maxim două minute, dar poate lăsa urme vizibile timp de milenii. La fel şi viaţa unui om.

Ceea ce a fost, fost rămâne, ceea ce va fi vom vedea, însă ceea ce este acum contează cel mai mult. A trăi înseamnă prezent, nu ceea ce a fost sau ce va fi.

Aşa că, până când îmi voi (re)găsi cuvintele, mărturisesc:

3 comentarii:

Gherman spunea...

Da sunt deacord ca timpul sterge totul si numai el vindica ranile dar cum ramane daca trecutul iti afecteaza prezentul si cine stie chiar si viitorul???

Claudiu Crăciun spunea...

Dar in textul asta nicidecum n-am zis ca timpul "vindeca ranile". M-am referit strict la intamplare, nu la urmari. daca ma imbolnavesc de varsat de vant, odata ce boala se va sfarsi, e anu mai exista. Timpul nu sta pe loc, as aca boala, la un moment dat, se incheie. Asta ins anu inseamna ca nu vor fi urmari (de exemplu semne, care, intr-un fel sau altul, iti vor influenta restul vietii tale).
Timpul nu va putea face ca boala respectiva sa nu fi fost, ci doar ca ea sa se incheie. Dar daca raman cicatrici, asta nu inseamna ca restul viitorului, odata devenit prezent si inainte de a se preface in trecut, ar trebui trait cu regretul semnelor lasate de boala.

Prezentul e o variabila. Azi la ora 11 e prezent, la fel si la 12, si la 13, etc. Dar la ora 11 putem actiona astfel incat o influenta a trecutului sa nu mai actioneze si asupra prezentului de la ora 12.

Iar concluzia nu era ca "timpul sterge totul si numai el vindica ranile", ci doar ca prezentul e tot ceea ce conteaza. daca am gresit ceva in trecut si acum realizez, prezentul imi ofera sansa sa indrept efectul greselilor din trecut, sau sa le diminuez.

viitorul inevitabil va deveni prezent, iar prezentul in fiecare clipa se transforma in trecut. Deci, tot ceea ce conteaza, e ceea ce faci (nu ce crezi ca ai putea face - un prezent netrait, sau ceea ce deja ai facut - un prezent trait deja, deci consumat).

Tot ce-am vrut eu sa spun eca odata ce un om a murit, mort ramane, iar timpul nu face decat sa ne stearga de pe suprafata pamantului, prin faptul ca ne da un numar limitat de ani, care curg constant, fara oprire. Odata ce-ai murit, mort ramai si astfel timpul vietii tale, prin trecerea lui, te-a sters de pe pamant (sau te-a transformat in altceva).

Stiu deja ca nu te poti bucura decat de o singura zi odata si ca asta e intotdeauna ziua in care esti. Va fi azi toata ziua pana in noapte si maine va fi azi din nou. Asta e lucrul cel mai important pe care l-am invatat pana acum.

Ovidiu spunea...

Sensul bun al lui „Carpe Diem”. Asta e tot ce ai: clipa. Clipa care nu trebuie irosită ori întinată pentru că e unică.