"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

miercuri, 10 noiembrie 2010

Un om mulţumit

Pe străzile capitalei aleargă ţopăind un bărbat încă tânăr. Mişcările-i sunt vioaie: ochii îi strălucesc, buzele-i râd, obrazul înduioşat e rumen de plăcere... E întruchiparea mulţumirii şi a bucuriei.
Ce i s-a întâmplat? A căpătat o moştenire? Şi-a găsit o slujbă pe care şi-o dorea? A fost înaintat în funcţie? E îndrăgostit şi se gândeşte la aleasa inimii, ori se grăbeşte cumva la o întâlnire cu dânsa? Sau e ceva mai simplu: a mâncat bine şi acum senzaţia sănătăţii, senzaţia firii sătule joacă în toate mădularele lui? O, tu Soartă a oamenilor trecători, nu cumva tocmai i s-a atârnat de gât frumoasa ta Stea a Norocului?
Nu. Omul nostru a născocit o calomnie despre un prieten al lui, a răspândit-o cu grijă, a auzit-o, da, a auzit aceeaşi calomnie din gura altui prieten al său şi i-a dat crezare.
O, cât de mulţumit, cât de încântat este în clipa asta tânărul nostru simpatic, ce viitor strălucit îl aşteaptă!

Un comentariu:

Claudia spunea...

In ultima vreme te cam specializezi in umor dumneata! :)) Am prins nuantele, culoarea, autoironia si... zambetul a venit de la sine :)