"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

sâmbătă, 1 mai 2010

Rămas bun olteni dragi, bine v-am regăsit bucureşteni

"Here I go again on my own
Goin' down the only road I've ever known "



Fericirea nu înseamnă să ai ceea ce-ţi doreşti, ci să-ţi doreşti ceea ce ai!

Mă gândisem să numesc acest text "Bine te-am regăsit, Bucureşti". Dar de cum am pronunţat această propoziţie în gând, am realiza cât de fadă este pentru mine. Pentru că niciodată n-a contat oraşul. Întotdeauna pentru mine au contat oamenii. Iar în Craiova au rămas atât de puţini oameni dragi!
Dupa cum spuneam într-un text mai vechi, când deja îmi devenise clară iminenta părăsire a capitalei, gândul meu rămăsese la o eventuală întoarcere. Adio, deci pe curând!, aşa încheiam eu acel text.

Indiferent însă de locul în care ne aflăm, noi tot noi rămânem.

O persoană dragă mie îmi spunea, nu demult, că mă leg prea mult de oameni şi locuri pentru un hoinar. Dar cine a spus că hoinarul nu iubeşte oamenii întâlniţi şi locurile prin care trece şi că nu le duce dorul, chiar dacă ştie că multe, ba încă prea multe, nu o să le mai revadă niciodată, fie pentru că nu mai există, fie pentru că nu mai întrezăreşte nici un drum către ele? Dimpotrivă, eu cred că un hoinar este omul cel mai plin de dor, pentru că el cunoaşte mai multe persoane şi vede mai multe locuri în viaţa lui decât orice om "aşezat la casa lui" şi tocmai pentru că nu are nici cea mai vagă idee unde-l va găsi ziua de mâine, astfel nemaiavând nici măcar falsa, dar consolatoarea credinţă că poate merge oricănd să revadă locurile dragi si fiinţele de care îi este dor.
Am în mine fiecare kilometru parcurs, desculţ sau cu bocancii prăfuiţi, precum şi fiecare persoană pe care am cunoscut-o. Tot ţinutul acela verde al poienilor alpine şi crestele albe şi vântul şi câmpurile arse de soare, precum şi pădurile de stejar, fag, mesteacăn sau brad printre care şerpuiau potecile şi drumurile mele. Ştiu toate lucrurile pe care le-am văzut, ştiu ce-am simţit atunci şi toate astea-s ale mele. Nu-s ale mele drumurile prăfuite de la ţară, câmpurile pe care păşteam vacile, livada de pruni înfloriţi, trenurile cu care am călătorit, potecile munţilor, vârfurile atinse şi drumurile asfaltate ale oraşelor în care am locuit, paturile în care am dormit, oamenii pe care i-am ţinut în braţe, animalele care mi-au cucerit sufletul şi toate locurile prin care am trecut la pas, cu încălţările pline de pământul acelor locuri? Aceste lucruri or să ramană mereu la fel.
Şi dacă e să regret ceva în viaţa mea, atunci acest lucru e faptul că într-o zi eu am să mor şi toate acestea, aşa cum le ştiu eu, au să dispara odată cu mine, iar eu n-am să le mai revăd vreodată, n-am să mai simt răcoarea vântului pe faţă sau căldura unei mâini întinse cu prietenie.
Ce-o să se întâmple după ce o să mor?! Ei bine, atunci voi fi mort. Şi tocmai pentru că nu suport gândul acesta, nu mă las să fiu mort până nu voi fi aşa cu adevărat.

Dar să revin la titlu. Acesta e ultimul weekend pe care îl mai petrec în Craiova. Apoi va urma o perioadă de tranziţie de câteva zile, după care voi rămâne stabilit, din nou, în capitală. De data asta cu un serviciu care are un punct comun cu pasiunile mele, anume echipamentul de munte.
Încă nu ştiu unde voi locui, pentru că încă nu mi-am găsit o cameră cu chirie.

Cineva din Craiova, aflând că plec iar în Bucureşti, mi-a zis ca speră să fiu fericit.
"Fericirea la oamenii inteligenţi e cel mai rar lucru pe care l-am văzut vreodată", spunea însă Hemingway în ultimul său roman, neterminat.
"- Încotro?
- Înainte, că înainte era mai bine!"
___________________________________________________
Cei care nu ascultaţi şi melodia de la început, pierdeţi esenţialul acestui text.
Cuvintele subliniate cu verde în acest text sunt linkuri către alte texte.

2 comentarii:

Kaas spunea...

:)poate se va opri si poteca la un moment dat.
bine ai revenit!

wanna-fly spunea...

Ce tare ai legat finalul de text si de poza cu tine :)

Eu sunt aproape sigura ca te bucuri ca ai revenit:D Sper ca ai gasit camera (de fapt hm, sigur ai gasit; nu?) si poate ne mai intalnim si noi pasii.. ca tot "hoinarim" amandoi prin Bucuresti :)