"Anume n-am venit.
Nici tu.
Noi ne-am găsit
În acest tainic labirint
Cu facle stinse.
Eu rătăcit
Şi tu.
Ne-am întâlnit
Şi s-a făcut lumină.
Şi-acum,
Când inima mi-e plină,
Tu pleci.
De ce nu stai
Ca să-ţi arăt
Adevăratele poteci?
Si câte-aveam să-ţi spun…
Drum bun!
De voi striga
În urma ta
Nu te uita-ndărăt
Că … totu-i bine.
Făcliile-s aprinse.
Şi-s la tine."
- Ernest Maftei -
Secvenţă din filmul Tain de Vie
_____________________________________
Ernest Maftei semăna foarte mult cu bunicul meu... şi la fizionomie şi la statură şi la vorbă, precum şi în felul cum işi purta barba. Imi aminteam de bunicul meu de fiecare dată când îl vedeam.
De ceva vreme nu mai e printre noi niciunul dintre ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu