"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

luni, 3 august 2009

Amara ironie-a morţii

Chiar dacă mor, cui o să-i pese?
Mă tem de-un lucru-n sinea mea:
Asupră-mi moartea nu reverse
Amara ironie-a sa.

Mă tem, căci n-aş vrea plâns şi jale
Pe lângă trupul îngheţat,
Sau vreunu-n tâmpă disperare
Cu flori să vie-ndurerat.

N-aş vrea ca-n urmă-i să păşească
Amicii-n grup neprihănit,
Nu vreau cu dor să-şi amintească
De mine-n groapă putrezit.

Nu vreau ca ce-am dorit alt'dată
Cu-atâta râvnă, însă în van,
Să îmi surâdă dintr-o dată
Lângă mormântul meu sărman!


_______________________________________
„In my time of dying, want nobody to mourn
All I want for you to do is take my body home.

...
so i can die easy"


- Led Zeppelin -

Niciun comentariu: