"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

miercuri, 17 iunie 2009

Aş vrea să pot uita...

...eram singuri pe pământ...

2 comentarii:

Cristina Andrieş, spunea...

Şi ce mai aştepţi?
Oricum o să ardem în Iad împreună.

Claudiu Crăciun spunea...

Eu nu cred in Iad ;).
Nu cred intr-un Iad mai mare decat cel pe care suntem in stare sa ni-l facem singuri, pe pamant.

In ceea ce priveste pacatele care te fac sa crezi ca vei arde in Iad, am sa te rog sa nu mai folosesti cuvantul "impreuna". Nu sunt lipsit de pacate, am si eu nenumarate, dar sunt sigur ca nu pot fi vinovat de aceleasi pacate, ca tine...
Nu e vina mea, ca asa esti tu... precum nici vina ta, ca asa sunt eu.

PS: Raiul si iadul sunt aici, pe pamant si se manifesta in viata noastra in functie de deciziile, faptele si gandurile noastre.