"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.
Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."
"Trăiam în bulion, trăiam în fructe,
Trăiam în dulci latrine, duceam naive lupte.
Iubeam păianjeni fără ca să-mi pese,
Pe tăvi dormeam alături de mari fese.
Azi sunt ca o mătasă,
Doar sufletul îmi lunecă prin casă...
(bis)
Şerpi uriaşi cu fluturi calzi în gură,
Alunecă prin somn…
Însângeraţi de frăgezimea ierbii,
Pe lacuri mari, plutesc striviţi de nuferi proaspeţi cerbii.
Azi sunt ca o mătasă
Doar sufletul îmi lunecă prin casă...
(bis)
Azi sunt ca o mătasă…
Ca o mătasă…
…"
Versurile mi-au părut cunoscute de când am auzit prima dată această piesă (eram la muncă), dar nu ştiam de unde să le iau. Acasă, titlul de pe youtube m-a ajutat: aha, Brumaru! Dar stai, că nu sunt decât două versuri din poezia "Astenie" şi alea trunchiate. Si restul?!... "Şerpi uriaşi cu fluturi calzi în gură"?! Tot Burmaru, clar. Dar ce? Aşa că m-am asezat în fotoliul de pe terasa blocului neînchisă, în miez de noapte, cu Commedia dell'Arte în mână. Şi am descoperit toate poeziile ce au stat la baza versurilor acestei melodii.
În ordinea numerelor de pe tricou: "Prezentare", "Astenie" şi "Cântec de adolescent". Cu menţiunea că versurile sunt aşezate în altă formă.
Frumoasă seară! Aşezat lângă mine, bine transpirat, se afla un pahar mare de 250 ml ce conţinea un lichid rece format din 3 părţi vin alb demisec şi o parte apă minerală. Şi era rece! Şi Brumaru mă purta spre tărâmuri necunoscute...
În seara aia (adică aseară) fusesem atenţionat că or să cadă stele. Cerul împuţit al Bucureştiului nu m-a lăsat să le văd, dar cum sunt un om plin de speranţă am lăsat o galeată pe balcon.
Mă duc acum să văd dacă am strâns ceva stele...
_______________________________________________________
Referitor la melodie, mi-a plăcut mult un comentariu pe marginea ei: "dubstep, drumstep, drum&base, trip-hop, etc. nu contează ce e... rupe-ţi cabina cu ceva natural (nu shopuri) şi pune-ţi căşti de alea dop în ureche... dă-i blană şi închide ochii."
Pe o stradă din Paris stătea un orb cu o pălărie la picioare şi o plăcuţă de lemn pe care scria cu creta albă: “Vă rog, ajutaţi-mă, sunt orb”. Un ziarist trecu şi văzu foarte puţini bani în pălărie. Fără să ceară voie, luă plăcuţa, o întoarse pe dos, scrise altceva, o puse la picioarele orbului şi plecă. Spre seară ziaristul se întoarse pe acelaşi drum, trecând din nou pe lângă orbul care cerşea. Acum pălăria lui era plină de bancnote şi monede. Orbul recunoscu paşii ziaristului şi îl intrebă dacă el este cel care i-a rescris plăcuţa şi ce anume scrisese. Ziaristul răspunse: “nimic care să fie în neconcordanţă cu anunţul dumitale, doar că exprimat cu alte cuvinte” şi surâzând îşi continuă drumul.
Orbul nu a aflat niciodată ce scrisese ziaristul, însă noul lui anunţ spunea: “Astăzi e primavară în Paris şi eu nu o pot vedea”.
"Oh non, rien de rien,
Oh non, je ne regrette rien."
De ceva vreme mă obsedează melodia asta - mai exact, de când am auzit-o pentru prima dată, live, la Romexpo.
Mai jos e varianta youtube cu traducerea în engleză. Aşa poate veti înţelege mai bine de ce mă obsedează.
Prima variantă insă se aude cel mai bine.
Recomandare: se ascultă TARE!
E posibil ca traducerea să aiba greşeli, aşa că rog cunoscătorii de germană şi engleză să mă lumineze. Dar nici o traducere în limba română nu mi-ar strica.
